Quercus petraea
Celălalt stejar european. Se comercializează alături de Quercus robur, fără a fi diferențiat, crește mai drept și oferă plăci ceva mai bune pentru lungimi mari, fără defecte.
Momentan nu există Stejar gorun. Aceste specii sunt potrivite pentru aceleași proiecte și au piese disponibile.
Îți trimitem un e-mail când sosesc la KORENA blaturi noi din Stejar gorun. Fiecare piesă este unicat, așa că merită să afli din timp.
Aspectul lemnului
Sold as European oak alongside Quercus robur and rarely separated in the trade, but the two are not identical. Sessile oak tends to grow straighter with more regular annual rings, producing longer clean lengths and a more even, less busy figure. The ray fleck on quartersawn faces is if anything more pronounced. Colour is the same pale tan to mid brown with an olive cast against narrow cream sapwood.
Prelucrare
Easy to glue and it takes stain and finish very well. Straighter grain and more regular rings than Quercus robur mean fewer surprises on the planer and less tear-out. It blunts cutters moderately, as all oaks do, and the coarse open pores mean a grain filler is needed for a fully smooth finish. It responds well to steam bending.
Takes stain and finish very well, better than most timbers. The open pores need filling if a glass smooth surface is the goal, otherwise the texture is part of the character. Oak reacts with iron and ferrous contact leaves black stains, so use brass or stainless fittings and avoid steel wool entirely. Fuming with ammonia darkens it dramatically through reaction with the tannins.
Dries slowly and must be dried slowly. Rushed oak checks on the surface, honeycombs internally and develops severe case hardening that only reveals itself when the slab is machined or ripped. Tangential shrinkage at 9.7 percent against 4.5 percent radial is a wide ratio, so flatsawn boards cup strongly and quartersawn stock is markedly more stable. Volumetric shrinkage is around 14.2 percent.
Lemnul se umflă și se contractă pe lățime când aerul devine mai umed sau mai uscat. Estimează mișcarea sezonieră a unui blat din Stejar gorun înainte de a proiecta prinderile.
Mișcare sezonieră estimată
aproximativ 11,1 mm
Prinde blatul cu cleme sau console cu fante, nu cu adeziv ori șuruburi strânse.
Model de contracție liniară: lățime × (contracție ÷ 28 % saturație a fibrei) × variația sezonieră a umidității. Folosește contracția tangențială de 9,7 % pentru Stejar gorun. Este o estimare pentru planificare, nu o garanție.
Prețurile actuale ale lemnului de Stejar gorun în Europa, pe metru cub fără TVA. Apasă orice preț pentru detalii.
Oak is a documented sensitiser. Reactions typically include eye and skin irritation and asthma-like symptoms, and repeated exposure to oak dust is associated with elevated risk of nasal cancer, which is why extraction is not optional in a production setting. Severe individual reactions remain uncommon but the dust warrants proper handling.
Quercus petraea grows across Europe alongside Quercus robur, favouring higher ground, poorer soils and hillsides where robur takes the heavier valley soils. France, Germany, central Europe and the Balkans all supply it. Most slab stock comes from managed FSC or PEFC forests and EUDR documentation is as well established as for European oak, because in practice the two are handled together.
Not listed in the CITES Appendices, and not assessed on the IUCN Red List according to the source KORENA cites, which is why no IUCN status is shown rather than one being assumed. Supply across Europe is broad and well certified, and oak is among the simplest species to document for EUDR purposes.


Quercus petraea este una dintre cele două specii pe care comerțul european le vinde sub denumirea de stejar. Cealaltă este Quercus robur, stejarul pedunculat sau stejarul englezesc. Din punct de vedere botanic, se deosebesc prin locul în care sunt prinse ghindele: la robur, pe codițe, iar la petraea, direct pe ramură. Se hibridizează cu ușurință acolo unde arealele lor se suprapun, ceea ce se întâmplă în cea mai mare parte a Europei.
În depozitele de cherestea, cele două specii sunt aproape niciodată separate. Un pachet etichetat „stejar european” le va conține, de regulă, pe amândouă. În cele mai multe situații, acest lucru nu ridică probleme, deoarece lemnul celor două specii este într-adevăr foarte asemănător. Totuși, există motive să știți cu care dintre ele aveți de-a face.
Stejarul gorun preferă terenurile mai înalte, versanții și solurile mai sărace, în timp ce robur crește pe terenurile mai grele din văi. Condițiile de creștere se reflectă în lemn.
Gorunul tinde să crească mai drept, cu inele anuale mai regulate și mai puține ramuri mari, joase, care produc noduri și perturbă fibra la exemplarele de robur crescute în spații deschise. În practică, rezultă lungimi mai mari fără defecte și un desen mai uniform, mai puțin aglomerat. Pentru un blat lung sau o serie de elemente de tâmplărie arhitecturală, această regularitate este un avantaj.
Diferențele măsurate sunt mici. Gorunul are o densitate de 710 kg pe metru cub, față de 675 pentru robur, și o duritate Janka de 4.990 N, față de 4.980. Aceste diferențe se încadrează în variația naturală a fiecărei specii, așadar nu alegeți între ele în funcție de duritate.
Desenul razelor medulare, acele benzi argintii vizibile pe stejarul tăiat radial, este, dacă e ceva, mai pronunțat la gorun.
Culoarea variază de la cafeniu pal la maro mediu, adesea cu o nuanță măslinie, și contrastează cu o bandă îngustă de alburn crem. Textura este grosieră, cu pori mari, deschiși, în lemnul timpuriu; aceștia dau stejarului textura caracteristică a fibrei sub finisaj.
Cel mai important lucru de observat este tipul de tăiere. Pe o față tăiată tangențial se vede desenul amplu, în formă de catedrală. Pe o față tăiată radial apare desenul razelor medulare, mai apreciat și asociat cu o piesă mai stabilă. Diferența de stabilitate nu este neglijabilă, după cum explică secțiunea despre uscare de mai jos.
Urmăriți crăpăturile de uscare care pornesc de la capătul cu măduvă, structura alveolară vizibilă pe o față transversală și orice semn de întărire superficială. Toate trei sunt defecte de uscare și sunt frecvente la stejarul uscat prea repede.
Stejarul este o plăcere de prelucrat dacă sculele sunt bine ascuțite și o provocare dacă nu sunt. Tocirea tăișurilor este moderată, iar gorunul, cu fibra sa mai dreaptă, se smulge vizibil mai puțin la prelucrare decât roburul, mai neregulat.
Se lipește fiabil, primește baiț și finisaj mai bine decât majoritatea speciilor de lemn, susține bine elementele de fixare și se îndoaie excelent la abur. De aceea a fost alegerea tradițională pentru cadrele bărcilor și spătarele scaunelor.
Structura poroasă deschisă impune folosirea unui material de umplere a porilor dacă doriți o suprafață netedă ca sticla. Majoritatea celor care lucrează lemnul nu fac acest lucru, deoarece textura este o parte importantă din aspectul specific al stejarului.
Stejarul este bogat în taninuri, care reacționează cu fierul și formează o pată albastru-neagră numită tanat de fier. Nu este o problemă de întreținere, ci una care poate apărea chiar în aceeași zi.
Șuruburile din oțel pot lăsa urme negre circulare. O bară de strângere din oțel, lăsată pe o îmbinare proaspăt lipită și umedă, poate imprima o dungă neagră. Lâna de oțel folosită pentru netezirea unui finisaj lasă fragmente care pot forma pete negre după câteva săptămâni. Chiar și cuiele dintr-un banc de lucru pot păta o piesă de lemn sprijinită pe ele.
Folosiți elemente de fixare din alamă sau oțel inoxidabil, nu folosiți niciodată lână de oțel pe stejar și îndepărtați prompt clemele. Acidul oxalic poate uneori să estompeze o pată deja formată, dar este mult mai ușor să o preveniți decât să o îndepărtați.
Aceeași reacție chimică poate fi folosită și în sens invers. Tratarea stejarului cu vapori de amoniac provoacă o reacție cu taninurile și închide lemnul la culoare în mod dramatic și uniform, până în profunzime. Așa se obținea în mod tradițional nuanța maro închis a stejarului în stil Arts and Crafts.
Stejarul se usucă lent și trebuie lăsat să se usuce în ritmul său. Regula veche, de aproximativ un an pentru fiecare 25 mm de grosime la uscarea în aer liber, rămâne un reper rezonabil, iar piesele de lemn cu grosimea de 50 mm sau mai mare necesită multă răbdare.
Uscarea grăbită a stejarului provoacă trei tipuri de probleme: crăpături de uscare la suprafață, structură alveolară internă, invizibilă până când începe prelucrarea, și întărire superficială, care lasă piesa plină de tensiuni, astfel încât se arcuiește sau se curbează imediat ce este tăiată longitudinal.
În utilizare, comportamentul este determinat de raportul dintre contracția tangențială și cea radială. Cu o contracție tangențială de 9,7% față de 4,5% radial, stejarul are unul dintre cele mai mari rapoarte din acest catalog. Un blat lat, tăiat tangențial, se poate curba vizibil între o vară umedă și o iarnă cu încălzire. Lemnul tăiat radial se mișcă aproximativ pe jumătate atât pe lățime. Dacă blatul trebuie să rămână plan, aici merită investit.
Blaturi de masă, tâmplărie arhitecturală, pardoseli, mobilier și doage. Este, pe bună dreptate, lemnul de esență tare european preferat: suficient de dur pentru a rezista utilizării zilnice, cu 4.990 N la testul Janka, destul de durabil pentru tâmplărie exterioară protejată, cu clasa de durabilitate 2, previzibil la prelucrare și disponibil în cantități bune.
Alegeți gorunul în locul roburului atunci când aveți nevoie de lungimi mari fără defecte, de un desen mai regulat sau de o față tăiată radial cu raze medulare pronunțate.
Nu figurează în anexele CITES. Sursa citată de KORENA raportează că specia nu a fost evaluată pentru Lista Roșie IUCN; prin urmare, nu este afișat un statut IUCN, în loc să se presupună unul în numele speciei.
Oferta din Franța, Germania, Europa Centrală și Balcani este extinsă, iar acoperirea prin certificări este bine consolidată. Deoarece cele două specii de stejar european sunt gestionate împreună în comerț, traseul documentar este același și bine cunoscut, iar stejarul este una dintre speciile cel mai ușor de gestionat din acest catalog pentru îndeplinirea cerințelor EUDR.
Întrebările cumpărătorilor
They are different species, Quercus petraea and Quercus robur, sold together as European oak and rarely separated in the trade. Sessile tends to grow straighter with more regular rings, giving longer clean lengths and a more even figure, and it favours higher ground and poorer soils. At 710 kg per cubic metre and 4,990 N Janka it is fractionally denser and harder than robur at 675 and 4,980. For most work they are interchangeable.
For oak, usually yes. Tangential shrinkage is 9.7 percent against 4.5 percent radial, a ratio of more than two to one, so a flatsawn top cups strongly across a humidity swing while a quartersawn one moves about half as much. Quartersawing also exposes the silvery ray fleck that is the signature figure of the species.
Tannins in oak react with iron to form iron tannate, a blue black stain. Any ferrous contact does it: steel screws, a damp clamp bar, steel wool, even nails in a bench top. Use brass or stainless fittings, keep steel wool away entirely, and remove clamps promptly. The stain can sometimes be lifted with oxalic acid but prevention is far easier.
Longer than almost anything else here, and the traditional rule of a year per 25 mm of thickness for air drying is still a reasonable guide. Rushed oak checks on the surface, honeycombs internally, and case hardens so that a flat looking slab springs the moment it is ripped. Every KORENA listing records the drying method and a measured moisture value, so this is checkable rather than assumed.
It is rated food safe, and oak has been used for food storage and cooperage for centuries. The practical caveat is the open pore structure, which holds moisture and residue more than a closed grain species. For a board in daily use, a dense closed grain wood such as hard maple is easier to keep clean.
Proprietăți mecanice
Valori de referință publicate. Când sursele nu coincid, este afișat intervalul, iar pentru nivelurile de mai sus se folosește valoarea tipică.
| Densitate (kg/m³)Masa pe metru cub la aproximativ 12 % umiditate. Lemnul mai greu este de obicei mai dur și mai rezistent. | 710 kg/m³ |
|---|---|
| Duritate Janka (N)Forța necesară pentru a împinge o bilă de oțel până la jumătate în lemn. Măsura standard a rezistenței la lovituri. | 4,990 N |
| MOR: modul de rupere (MPa)Rezistența la încovoiere: sarcina la care se rupe o grindă. | 97 MPa |
| MOE: modul de elasticitate (GPa)Rigiditatea la încovoiere: cât se lasă un raft sau un blat sub sarcină. | 10.5 GPa |
| Contracție radialăContracția transversală față de inelele de creștere, de la lemn verde la lemn uscat în cuptor. Scândurile debitate radial se mișcă astfel. | 4.5 % |
| Contracție tangențialăContracția de-a lungul inelelor de creștere. Scândurile debitate tangențial și majoritatea blaturilor se mișcă astfel. | 9.7 % |
| Contracție volumetricăSchimbarea totală de volum de la lemn verde la lemn uscat în cuptor. O valoare mai mică înseamnă stabilitate mai bună. | 14.2 % |
| Durabilitate naturală (EN 350)Standard european pentru rezistența naturală la degradare, de la 1 (foarte durabil) la 5 (perisabil). | Class 2 — Durable |
Duritate Janka: 4.990 N
Aproximativ la fel de dur ca stejarul european
Apasă o etichetă pentru detalii.
710 kg/m³
Contracție volumetrică 14,2 %
Medie de atelier 3,7 / 5
Clasa 2 EN 350
De ce costă un blat mai mult?
Acestea sunt prețuri pentru lemn brut. Un blat este cea mai bună tăietură dintr-un buștean, uscată timp de cel puțin un an, apoi verificată și măsurată bucată cu bucată. Numai o mică parte din fiecare buștean devine blat.
Sursă: KORENA Timber Index · Cele mai recente date: 22 nov. 2026
Vezi toate prețurile regionale